Cand mastile cad!
Am citit undeva despre masti, si mi-am adus aminte de un tablou pe care l-am realizat in 2010 ,
o, cum mai zboara clipa!
"Cand mastile cad"
“Cand mastile cad” 30/40cm
este pictura in ulei pe panza tehnica mixta,
colaj si tehnica de cutit
Acesta este momentul adevarului „Momentul intalnirii cu sine” …da ,momentul acceptarii,cand totul se naruie….inafara de ceea ce este cu
adevarat pretios, interiorul nostru profund.
Descoperirea acelui interior din adancul nostru este insotita de cele mai multe ori de cutremure si prabusiri dureroase. Rareori avem parte de calea usoara.
Si atunci ce aleg? Sa pun masca inapoi? Ori sa accept provocarea, sufernta schimbarii si riscul lipsei de confort si siguranta ….precara siguranta si amagitoare……grea decizie.
Dar ce frumusete se iveste apoi dinauntru ? Va spun ca merita !
ianuarie 7, 2012 at 10:56 am
ianuarie 7, 2012 at 11:56 am
Sa ne fie oare teama? ……ca pierdem farama de mister si magie a unui spirit inalt ,pierdem zborul visat?
.imi amintesc de Lovinescu ..si corola lui de minuni
despre asta sa fie vorba?
sa fim asa de usor de inselat de ce vede ochiul incat sa nu vedem lumea reala?
….adica nu lumea….ci tot universul ,toata minunatia vietii
tot ce nu se vede You ….You Gotta Be….You!.
ianuarie 17, 2012 at 11:46 am
“Cand mastile cad”
poem de Anne Marie Bejliu
”
în pumn îmi creşte umbra.
deschid o clipă ochii.
privesc şi râd cum clown
am fost un an…de soi…
halucinante gesturi,
descrise doar prin arcuri
şi virgule gheboase,
îmi urmăreau trăiri…
trăit-am doar coşmarul.
intens, lucios şi mândru…
deasupra realităţii
în care vreasc uscat,
îşi poartă valuri, umbra,
strâmbată de o sticlă
şi îndulcită-n patimi…
doar boală…
un strigoi…
ascult acum o piesă
trezită din uitare…
tu!lasă-ne…
există unu, doi…”
februarie 14, 2012 at 8:00 pm
..vanturile mortii ma poarta..
plutesc dar nu stiu unde
ma gandesc dar nu stiu la ce..
totul pare in ceata…
ca un val usor de matase …
fara de cu putinta sa il dau la o parte..
durerea resimtita in suflet se impovareaza vizibil
insa..nu stiu cum sa intamplat si de ce
poate m-am indepartat
poate visez prea mult
ce-am remarcat ca orice vizez cu ochi deschisi
nu capata nici macar un stop de realitate
desi..cosmarurile vin ca niste gheare
ma las prada pentru ca …
ei bine nici eu nu stiu ..ii las ma ademenesc si
totusi ma zbat insa nu fac nimic zidurilor care ma inconjuara
doar le zgari ..nimic important ..cateva lacrimi..
atunci cand imi amintesc ca nu mi-am tinut promisiunea
nu mi-am facut datoria ..
suna trist poate si e ..ei bine cineva a zis si sunt uimit de surprinsa si de acord intru totul
nu poti fi fericit(a) ..aceasta iti aduce doar necaz si te tranteste jos ca un foc de arma
trebuie sa sti unde trebe sa apelezi ..
nu crede in natural
nu crede in om ..el e o finta incapabila sa-I inteleaga minunatia si frumusetea Lui ….
in fine mai bine invatata ca nu esti stapan ci doar supus ..
toate lucrurile le ai dar nu sunt ale tale …amintesteti de pilda talantilor ..
gandeste-te bine caci vine ziua cand va veni stapanul..
iar tu om nechibzuit si lenes nu ai facut nimic ..
ti se va lua si ce nu ai …
totul in zadar caci nu faptele mantuie ,ci credinta
caci daca ai credinta aceasta nu te va lasa la pacat si daca faci un pacat iti pare atat de rau incat ti se face scarba de tine de finta ta atat de infecta si inferioara…
un om spune cat sa rabd Doamne? Isus spune :pana la sfarsit.
Caci El cel mai pur si frumos lucru care sa intamplat omenirii a fost condamnat de noi
cei fara valoare..caci ni s-a dat libertate si am abuzat in nebunia mintii nostre…